TE-AM AȘTEPTAT
Pe coji de vorbe goale, înfipte în genunchi
Și muguri de lumină în mâinile mănunchi,
Ca-n rugăciuni de seară ce curg neîncetat,
Te-am așteptat, iubire, să știi... Te-am așteptat!
Când te-am strigat pe nume - de-atunci mi-ai fi răspuns -
N-aș fi știut de-n suflet am loc îndeajuns,
Dar tu m-ai vrut pe mine și-atunci m-ai căutat
În adâncimi albastre când mările-au secat.
Din coji de vorbe goale mi-ai făurit cercei,
Și-ai strălucit din muguri lumină-n ochii mei,
Cu iasomii din ceruri m-ai nins și-ncununat,
Mi-ai spus că sunt frumoasă, așa cum m-ai lăsat.
Ai transformat secunde, în timp neprețuit,
Le-ai strâns ca pe-o comoară și mi le-ai dăruit
La săvârșit de seară când stele-n mare mor
Și se-adâncește cerul în noaptea ochilor.
Pe cap mi-ai pus cunună, la gât mi-ai pus șirag
De stele căzătoare. Eu ți-am șoptit cu drag,
Ca-n rugăciuni de seară ce curg neîncetat,
”M-ai regăsit iubire... iar eu te-am așteptat”.
Allermöhe, 19.05.18
vezi mai multe poezii de: Silvia Rnoveanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.