De-ai fi rămas cu mine,
Te-aș fi iubit întruna.
Îți jur, și-mi este martor
Și soarele și luna.
Căci ziua plâng de doru-ți,
Dar soarele-mi zâmbește,
Iar luna stă cu mine,
Când seara se ivește.
Și stăm pe rând de vorbă,
Și tot vorbim de tine,
Și ne-ntrembam adesea,
De-ți este rău sau bine.
Și-n dorul ce m-apasă,
Când dimineața vine,
Te caut printre stele,
Te-ademenesc la mine.
O! dragoste pierdută,
De-ai fi rămas cu mine,
Cu câtă gingășie,
M-aș fi purtat cu tine.
Dar călător prin stele,
Nu te-ai uitat în jos,
Te-ai dus cu carul mare,
Și nu te-ai mai întors.
vezi mai multe poezii de: andonegeorgeta