Aleanul meu timid, fierbinte bumerang,
Zboară ades, dar nu te poate-atinge,
Se-ntoarce trist, şi-mi ţine iarăşi hang,
Privind posomorât tăcerea care-mi ninge.
Acum când toate gândurile mi-au albit,
Păsări de foc şi fum, coboară din înalt,
Îmi fac cadou furtuni şi-o toamnă de granit,
Iar zilele mi le-ncastrează în bazalt.
Orele nopţii reci se varsă în cascade,
Steluţe argintii se reaprind pe boltă,
Razele aspre, manunchiuri fremătânde,
În ochii mei se opintesc şi se revoltă.
În zare, îţi râde garoafa din privire
Ce-absoarbe însetată lumini din dorul meu,
Din pleoapa norilor mai lăcrimez iubire,
De nerăbdare tremur, la poarta unui zeu.
Te-aştept să vi degrabă cu vara înapoi,
În valuri de brocart să ne surâdă clipa,
Să alergăm desculţi pe unde amândoi
Din zilele noastre, să fugă-ncet risipa.
Te-aştept să-mi recompui în tihnă noul vers,
În ţepii vântului, trecut să agăţăm,
În noi să clocotească romantic univers,
În adieri de gene, sărut să răsfăţăm.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulţumesc Ema !
stefan doroftei doimaneanu
marți, 18 octombrie 2016
Minunat !
Îmi place suportul metaforic!
Să vii cu vara înapoi.
emaanastasia
marți, 18 octombrie 2016
Deosebita poezie Stefan,
Cum ne-ai obisinuit.
oana
vineri, 23 septembrie 2016