- Noi doi am fost o treaptă spre niciunde
Cu poticniri de sensuri şi-ntrebări,
Lumina din potir ne poate-ascunde
În întuneric fără remuşcări.
La capătul de sus al inocenţei,
Copii stelari ţintind spre orizont,
Am căutat esenţa existenţei
Şi am luptat cu demonii pe front.
Atât aplomb şi-atâta nebunie,
Curajul de-a-ncerca să reclădim
Din eşafod o altă temelie
Pe care n-avem dreptul să murim.
- Noi doi suntem legaţi de-un fir albastru
Desprins din vers, deloc întâmplător.
Am sprijinit tot cerul pe-un pilastru
Să fie mai aproape când mi-e dor
De lumea-n care locuieşti, femeie...
Războaie s-or mai duce, însă eu
Capitulez sau lupt pentr-o idee,
Nu-s nici zelot, nici nu devin ateu,
Dar cred în fericirea mea cu tine,
Şi am curaj de-a creiona sublim
Un vis tabu ce ştiu că-mi aparţine,
De-aceea n-avem dreptul să murim.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.