Acesta e ultimul trandafir al verii
Care a mai rămas înflorit;
Încântătorii lui tovarăşi
S-au vestejit şi au murit.
Nu mai există nici o altă floare,
Nici un tufiş înflorit,
Care să-i reflecte frumuseţea
Sau să-i răspundă la oftat!
Nu am să te las, sărmană floare,
Să te vestejeşti şi tu pe tulpină,
De vreme ce ce-i dragi ţie au adormit,
Du-te şi tu la culcare.
Îţi voi rupe petalele
Şi le voi lăsa să cadă
Pe patul de moarte
Al tovarăşilor tăi din grădină.
Cât de curând, te voi urma,
Când prieteniile se vor veşteji,
Şi când nestematele Iubirii
Se vor risipi prin iarbă!
Când inimile unite se ofilesc,
Când cei dragi dispar,
Vai! Cine mai doreşte
Să locuiască singur în această lume?
vezi mai multe poezii de: Thomas Moore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.