Traducere de Octavian Cocoş
Cum vasul nostru pleacă-n larg
Şi-n vânt se-mpotriveşte,
Iar steagul lui sus pe catarg
Spre insulă priveşte.
La fel şi noi, tot ce iubim
Nu vrem să dăm la spate;
Şi inima, când hoinărim
Nu poate sta departe.
Când despre anii ce-au plecat
Vorbim, părând şăgalnici –
Cu un surâs înlăcrimat
Şi şters, noi, bieţi făţarnici;
Şi-n amintire revedem
Ce ne-a legat odată,
O, dulce-i cupa ce o bem
Gândind la viaţa toată!
Şi când în alt ţinut răzbim,
Ostrov, văi de poveste,
Cu flori ce au parfum sublim,
Dar dragoste nu este;
Ştim c-am fi fost preafericiţi
De-am fi trăit în turmă
Şi-am fi murit aici tihniţi
Cu cei lăsaţi în urmă.
Cum călătorul pe-nserat,
Când către est porneşte,
Priveşte raza ce-a lăsat
Ce-n spate licăreşte –
La fel când ce-am iubit s-a dus
Şi viaţa e pustie
O rază ne-am dori nespus
Din fosta bucurie
vezi mai multe poezii de: Thomas Moore
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.