Ți-am spus „iubito” până ieri
Te-am așteptat,visând a ta îmbrățișare
Acum din brațe iubitoare-mi pieri
Și dor îmi lași de-a ta înfățișare
Și te-am lăsat să-ți vezi de drum
Căci fuga nu ți-o pot întrece
Ce-am zis îmi amintesc și-acum:
“Dac-o iubesc,o las să plece”
Cu toate astea te-am vegheat
Din umbra unui simplu “fost”
M-am prefăcut că-s resemnat
Și am plătit prea mare cost
Și am plătit cu lacrimi faptul
C-am arătat ce pentru tine simt
Că te-am iubit ca nimeni altul
Am suferit,și astăzi mă resimt
Câte tristeți în hohote de râs,
Și cât amar în vorbele „sunt bine”
Nu ai să știi cum le-am ascuns
Doar pentru-a te uita pe tine
Ți-am spus „iubito” până ieri
Azi plec ca poate să-mi schimb viața
În veci nu iți mai dau ce-mi ceri
Doar plec,și de la tine-mi întorc fața!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.