Pe lungul drum al marilor speranţe
Se întâlnesc victorii fără fast,
Cu cai troieni, izbânzi fără nuanţe
Nu strălucesc în ternul din contrast.
Te lupţi pentru iubire-o viaţă-ntreagă
Si când ajungi s-o cucereşti nu-i bună...
O alta stă la pândă şi te leagă
Iar pe a ta o vezi doar mătrăgună.
Elenele ce-şi caută refugiul
În visul răpitorilor de fete,
Găsesc Parişi ce şi-au pierdut prestigiul
Prin paturi din budoare desuete.
Câte-un Ulise mai dansează-n hituri
Pe la Calypso ce-l aşteaptă-taxi,
Apoi cu scuze şi în ample rituri
Revine iar la fusta lui cea maxi.
A-nnebunit candidul din idile,
A luat-o razna freamătul din sânge,
Privim tăcuţi la clipele umile
Ce ruşinate se-mulţesc nătânge.
La timpuri noi viteza e de bază,
Trăim, murim, ne revenim vulcanic,
Să ne simţim aventuroşi primează,
Dar noaptea parcă totul e satanic.
Visăm să fim iubiţi fără oprelişti
În jurăminţi să inventăm credinţa...
Însă minţim şi floarea-albastră-n inişti
Nu regretăm! E moartă pocăinţa!
26.03.2017
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.