Pe sub fuiorul casei lacrimi curg
țesând din frunze miriști de albastru
și-n vuietul de toamnă, în amurg,
aprind făclia dorului sihastru.
Muguri de rouă strâng la piept ușor
din țărmul dezvelit de dor, corăbii,
măicuța coase velele-n pridvor
din cerul de brocart al unor vrăbii.
Se-aud izvoarele curgând în ochii ei
penumbra toamnei cade-acum sălcie
pătând cămașa câmpului cu mei
cu lungi plimbări de ger și amnezie.
Corăbii trec purtând pe frunte nori
în pragul casei ochii mamei luce
bătrânul suflet toamnei i-a dat zori
lăsându-i doru-n iarbă, sub o cruce!
Autor Doina Bezea
vezi mai multe poezii de: Doina Bezea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumiri alese, tuturor!
Doina Bezea (autor)
marți, 18 octombrie 2016
O poezie care-ti patrunde prin fiecare por al pielii.
Cami
luni, 03 octombrie 2016
Corabia mea a trecut cu tristeţe dar şi cu felicitările mele pentru această superbă poezie !
stefan doroftei doimaneanu
duminică, 02 octombrie 2016