Toamnă sângerie-n clipe de apus,
Cine-ți șterge ție lacrima din zile
Ce-ți înfrigurează tot ce nu ai spus
Și-ți prefac obrajii-n roșul din argile?
Care cer îți șterge norii de pe frunte
Și îți amintește ploile ce-ai scris
Peste munți ce-și poartă pletele cărunte
Înspre veșnicia ce li s-a deschis?
Ai venit în zorii ce priveau cum vara
Își târăște pașii ultimului cânt
Înspre orizonturi care-i duc povara
Zilei de pe urmă, cu al ei frământ.
Lacrimile tale i-au udat plecarea,
Dar, cu mâini de vânturi și cu gânduri reci,
I-ai luat puterea și apăsătoarea
Grijă pentru roade-n care azi petreci.
Va veni și rândul zilelor de toamnă
Să se piardă-n clipa când un alt drumeț
Va aduce gerul care te îndeamnă
Să-nțelegi că viața are-un tainic preț.
vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.