Deschid prima poartă.
Este o cameră întinsă inundată de soare.
O mașină masivă trece pe stradă
Și face să tremure porțelanul.
Deschid poarta numărul doi.
Prieteni! Ați băut din umbră
Ca să deveniți vizibili.
Poarta numărul trei. O cameră de hotel îngustă
Cu vedere la o alee.
O lanternă care scapără pe asfalt.
Frumoase zguri ale experienței.
vezi mai multe poezii de: Tomas Tranströmer
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.