2 a.m. lumina lunii. Trenul s-a oprit
pe un câmp. Departe, scântei de lumină dintr-un oraș
pâlpâie rece la orizont.
Ca atunci când un om alunecă adânc în visele lui
nu-și va aminti niciodată că a fost acolo
când își va reveni în simțiri.
Sau când un cade într-o boală grea
și toate zilele lui devin niște scântei pâlpâitoare, un roi,
anemic și rece la orizont
Trenul e neclintit.
ora 2: lumina puternică a lunii, câteva stele
vezi mai multe poezii de: Tomas Tranströmer
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.