De cand cuvantul m-a nascut
Ca prunc din alta lume,
Nu ma mai satur de pascut
Din Carti,intelelpciune
Iar cand in sange se pornesc
Salbaticele hoarde,
Tot prin cuvant le potolesc
Si le condamn la moarte;
Cand sunt flamand si insetat
Cuvantu-mi da putere;
Sa urc la El neincetat
E tot ce mi se cere
Cand vin tristeti fara de fund
Pe nesimtite-n casa,
Eu strig indata la cuvant
Si ele-atunci ma lasa.
Cand nori de indoieli se cern
Deasupra,sa ma bata,
Eu chem cuvantul ce etern
Ce imi este sot si tata.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Imi place mult de tot cum scri. Ai o sesnibilitate foarte mare iar versul il porti in tine. Multumesc pentru lectura.
stomff
joi, 07 mai 2015
Cuvântul care zidește. ..
mirimirela
miercuri, 06 mai 2015
Imi place!
ali
miercuri, 06 mai 2015
Foarte frumos! Te felicit!
Alina Cristian
miercuri, 06 mai 2015