Eram prieteni vechi, odată,
Ba din acelaşi sat,
Şi pentr-o 'mpărăţie 'ntreagă
Noi nu ne-am fi certat.
Dar într-o zi de sărbătoare,
Mergând pe câmp agale,
C-o fată, dintr-un sat aproape,
Ne-am întâlnit în cale.
„A cui eşti, fa?” — i-am zis în treacăt
„Ia stăi din mers o leacă...”
„A cui să fiu?” — ea ne răspunde,
„A cui o şti să-mi placă...”
Atât a trebuit: o vorbă,
Şi-un semn cu salba mâinii, —
Şi dintr-o vorbă de muiere
Azi ne mâncăm ca câinii...
vezi mai multe poezii de: Traian Demetrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.