Cad fără şir, necunoscute,
Atâtea lacrimi omeneşti...
O! Câte adâncimi de inimi
Într-însele poţi să citeşti!
Dar lacrimile nu sunt slove
Meşteşugite de tipar,
Şi cartea lor e scrisă-n suflet,.
Şi titlul lor e: În zadar!
Acei ce plâng nu pot, adesea,
Să-şi tălmăcească plânsul lor
Pe note dulci, armonioase,
Pe rime care curg uşor...
Ei nu fac opere de artă
Din plâns, dintr-un suspin profund;
Dar câte operi de durere
În a lor lacrimi nu se-ascund...
Şi când citesc a voastre lacrimi
Poeţi, de visuri abătuţi,
Eu mă gândesc întotdeauna
La cei ce plâng necunoscuţi
vezi mai multe poezii de: Traian Demetrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
si mie imi place..
cu drag,
danab
duminică, 10 iulie 2016
Îmi place acest poet.
Mulțumesc , Dana!
ALapis
joi, 21 aprilie 2016