Ţăranii-mi spun, cinstiţi la vorbă,
Că-s oameni drepţi şi buni:
„Pădurea asta e vestită,
Vestită în minuni!...
Atâţia suferinzi făcut-a
De viaţă s-aibă parte,
Când se credeau ajunşi aproape
De ne-ndurata moarte.
Din multe locuri depărtate,
Vin oameni ca s-o vază,
Şi de mândreţea-i fără seamăn,
Adânc se minunează!"
Ascult şi-ncep să cred ca dânşii
Minunile aceste,
Cum un copil se-nfiorează
De orice şi ce poveste.
Dar aş voi să-ntreb pe unul,
— El singur doar mi-o spune,
Dac-ar putea ca să mai facă
Pădurea o minune:
Să-mi risipească stolul negru
De nopţi şi zile rele,
Şi să-mi redea nemărginitul
Iluziilor mele!...
Solca, 1895
vezi mai multe poezii de: Traian Demetrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.