Un trandafir sălbatic
Îşi trăia
Zilele lui de glorie
Frumoasǎ,
Vorbind cu o nuia
Cǎzutǎ dintr-o salcie
Pletoasă.
Bucuria lui perenă
I-a scăzut
Îndatǎ ce un om,
Fără credinţă,
Îl smulse cu un scop
Ştiut de el
Şi de alui ştiinţǎ.
La aşezat în sera lui
De sticlǎ
Şi i-a tăiat crengile
Sale,
Altoi i-a pus
Pe-o rămurică
Legându-l cu fâşii
Rotocoale.
Bătrânul trandafir
Sălbatic,
Stând supărat
Printre ulcele,
Şopti apatic:
Frumoase flori
Pe rǎmurele,
Dar ce pǎcat
Cǎ nu sunt ale mele!
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.