S-a rupt ceva, timpul s-a spart,
iar veșnicia e încremenită;
pe nava vieții-mi văd de cart,
marea este de-un calm ... prea liniștită.
Nu-i nici caniculă, nici ger
- e-o acalmie a răbdării,
taină tăcută - plin mister -
se-așterne-n pragul înserării.
Amurgu-mi dăruie extaz,
o plenitudine a firii;
nava-mi se-ndreaptă spre-un talaz ...
Mă dor de dorul nemuririi!
..............................................
Pași repezi, repezi mă animă
pe ritmul vieții sinuos,
impact puternic, de pomină,
cu mult frumos ce-i dureros ...
Fulgerul gândului se-ndreaptă,
un paradox înspre ... mai sus;
,,înspre Lumină" - aud în şoaptă ...
E-un gând de unda mării-adus.
.............................................
Plec în periplu cosmic, ideal,
Bagaj - doar ce e bun și e frumos;
de cariu și de șoareci timpu-i ros,
Eu, trec în spațiul cel universal.
Mă-ntorc pe un tărâm visat
Eu, boț de humă - urobor -
apropiere ne-ncetat'
spre Infinit - întâiu-mi dor.
9 nov 2020
Mara Emerraldi
vezi mai multe poezii de: maraemerraldi4gmail.com
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.