Obrazul mi-l mângâie norii
și-n ochi se-oglindește zenitul.
În tălpile mele, pământul
de ce își înfige cuțitul?
Aripa de vultur furată
despică în două neantul.
De glezne mă prinde pământul
și-ncepe cu ură asaltul.
Privirea se-ndreaptă spre stele,
în brate cuprind începutul.
Sub pasi se revoltă pământul
și-mi smulge din carne tributul.
Adina V.
20. 02. 2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc pentru apreciere, Blacks :)
Cu drag!
Adina Speranta (autor)
duminică, 04 martie 2018
Intre cer si pamant suntem noi si o eternitate de stari, de idei, de sentimente, de aspiratii. Nimeni nu vrea sa le ofere pamantului. Iaca de asta se revolta dumnealui si procedeaza atat de drastic, dar atat de frumos exemplificat in aceasta minunata poezie!
blacks
joi, 22 februarie 2018