Călătorie - Tristan Tzara
Adăugat de: Adina Speranta

Dărâmă-te casă întârziată
Pe un mormânt de fată; în fumul răsturnat alene
În cer pătat și în găini grăbite, ploaia ne trimite semne
Ai vrea să întâlnești săraci cu păr cărunt, pomană să le faci

Sunt ochii tăi prea mari, sunt buzele tale reci
Oglinda o întrebi mai rar dacă placi
Aici sunt patru oameni întregi
Care pleacă în patru locuri străine

Pe drum sunt plantații de maci, sunt plopi fărâmați de fulger
Sunt poduri aruncate peste ape regești
Peste nisip galben ca pucioasa unde nici buruienile nu cresc
La poalele munților sunt sate noi și curate
Cu păsări în curte, cu grădini de fructe
Cu clopotnițe, mori de vânt, curți boierești
La marginea pământului sunt dealuri rupte
Sunt mașini de treierat și hambare cu bucate

În gara cea mică unde singuri o să coborâm
Ne-așteaptă bătrânul vizitiu
Tu o să mă-ntrebi de sate de hanuri din drum
De lucruri la care o să-ți răspund nu știu

O să locium într-o casă acoperită cu stuf
Pe care berzele-și fac cuibul
O să primim musafiri, o să mergem la primar, la școală
O să colecționăm insecte din văzduh

În pădurea noastră sunt urși, veverițe, cerbi
Casa pădurarului e goală
De-acolo vedem tot satul
Și așteptăm poșta din Dumbrăveni

Și merg fără sfârșit, în tren, cu o bolnavă de nervi
Cum n-aș putea ieși din adâncimi de mlaștini și de buruieni.



vezi mai multe poezii de: Tristan Tzara




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.