Gară - Tristan Tzara
Adăugat de: Adina Speranta

dansează țipă sparge
se rotește aștept pe bancă
totuși ce? nervii sunt tăceri
de clipe-întrerupte

citesc calm
cotituri
ziar
cine trece pe-alături?

nu știu
dacă sunt singur de tot
ascultă lumina dar în ce
parte și de ce

zborul unei păsări care arde
este virilitatea mea sub cer
caut azil în depărtarea de foc
furând rubin

sufletul l-am dat
pietrei albe
dumnezeu fără publicitate
înțelept și exact

ordine în prietenie
să spui: durerea flăcării
mi-a înnegrit ochii
și i-am aruncat în cascadă

să pleci
iată fața mea
în cercul serii sau în valiză
sau în cușcă zăpadă

plec în seara aceasta
plânge scânteia
în patul meu în uzină
urlă câinii și jaguarii

și tu ți-ai dat sufletul
pietrei brățară
saltimbanc cu craniul lung
fratele meu urcă

eu am fost onest
soră infinit
sfârșit în această
noapte

inimi de farmacii plante
se deschid licăririlor sferice
și lichiorurile religiei este adevărat
leii și clovnii


(traducere de Nicolae Tzone)



vezi mai multe poezii de: Tristan Tzara




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.