I
Stoarce, Dumnezeu, lamâia lunii
Sa se faca simplitatea cerului
Trimite-ne anuntarea minunii
Ca pasarea de cârpa a luminii
Pentru bucuria sufletului
Când nu se mai vad orasele, când se îneaca averea armatorilor din port
Când se îmblânzeste furtuna ca mielul
Când se-asaza ruga în genunchi ca mulsul vacilor
Coboara îngerii cu miscari încete de înot
Despartind întunericul
Asa ti-am aparat mierea carnii de tântari
Si gradinar cu stropitoare de racoare eram
Te doream cu întristari de marinar
Am chemat
Luna capul de papusa spart
Si nu te-am desteptat-si mi-alergau în sânge armasari
Eram cersetor, tu pâine calda
Eram dupa boala la spital, erai o scrisoare
Si te asteptam cu ferestrele deschise
Ce personaje lustruite de portelan
Am cladit noptii turnuri de zapada
Si Hamleti tremurând pentru un scârtâit de poarta
Ca rufele atârnate pe frânghie
M-am zbatut ca lup în colivie
M-am chinuit si am tipat si n-am murit
Cu constatari de soiul acesta mi-am petrecut noaptea
Si dimineata a venit ca strachina cu lapte în rasarit
II
Te privesc de atâta timp cu ochi tandri de magarus
Ca-ti fac rau insectele ochilor mei
T;i-e legat parul ca la catei
Si ti-e trupul întins ca pielea de manusa
Dormi lânga mine ca un strat de flori
Esti tacera dunelor submarine
Viseaza întâlniri ascunse cu scafandri
Mari patrunse de balene pentru iubire
Si pestisori colorati circulând în forma de scrisori
Blana de vulpe în rasaritul soarelui întinsa
Se raspândesc în aer soimii albi ai bucuriei
Îmi place dragostea în fânul proaspat cosit cu urzici
Si prietenia în odaile cu mobile vechi si mici
Pentru mâine
Sa ma plimb cu tine în gradina publica
Fii papusa
Sa-ti înteleg mecanismul
Fii pisica
Sa ma joc cu tine altfel
Fii sora mai mica
Sa ma îngrijesti
Sa nu mai presupui ca te însel
Sa-ti fiu Polichinelle cu muzica.
vezi mai multe poezii de: Tristan Tzara
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.