Tropǎie câmpul în sufletul meu,
Paie curbate vorbesc despre oi,
Urme de capre valseazǎ mereu,
Trist-îi salcâmul, peste tot e noroi.
Şuerǎ vântul, gemând ca un leu,
Dincolo de case, lângǎ palat,
Tropǎie vântul în sufletul meu,
Scuturându-şi pleava peste oftat.
Pe paie ude, zdrobite de boi,
Mǎ-ntind tǎcut, învelit în jerseu,
Privind albastrul pǎtat de un zeu
Şi-ascult simfonia cu turme de oi
Când tropǎie câmpu-n sufletul me
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.