Astă seară nu mai râzi,
Nici în braţul meu nu stai,
Te gândeşti cumva la rai?
De ce, oare?
De niz-nai.
Nu îţi termură fiinţa,
Ai fular peste cămaşă,
Dormi adânc precum o moaşă
După ce şi-a dat silinţa
La o naştere cu bai.
Oile-au plecat demult,
Nu le numeri chiar deloc,
Trupu-ţi doarme în cojoc,
Sforăitul ţi-l ascult
Ca pe-un tropăit de cai.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.