PEDEAPSA
Credeau că Domnul e culcat
Și n-o să ştie ce s-a întîmplat,
Că n-avea doară fluturii iscoade
La fiștecare soi de roade.
Ea cam neroadă, dînsul, cam netot,
Nu se-așteptau că Domnul vede tot ;
Și cel puțin nu apucase
Să puie poame-n sîn, vreo cinci sau sașe.
El, Dumnezeu, venind în rotogoale,
În supărarea Prea-Sfinției-Sale
I-a luat de scurt, poruncile ştiute
Cum le-au călcat așa de iute.
Adam pe Eva lui o a pîrît,
Eva pe șarpe, care s-a tîrît.
Nici-unul n-a voit s-aleagă,
Să-și ia asupră-și vina lui întreagă.
De mișelie, nu atît de furt,
Răspunsul aspru fu și scurt ;
Că Dumnezeu lovește-ntotdeauna
Mai tare decît faptele minciuna.
Din Raiul dulce și din tihna bună
Domnul ia dat afară, în furtună.
-Tudor Arghezi -VERSURI - 1980
vezi mai multe poezii de: Tudor Arghezi
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.