Doamne ce masochism divin Și mâine
voi fi tot om În zadar toate slăbiciunile
puse la bătaie Nu pot să merg decât pe
alături N-am de ce să nu accelerez con
diția umană Două stele fixe mobile Ho
mo erectus versus Homo cyberneticus
Frunză verde și-un micron Mai dă-mi
Doamne încă-un ton Că s-au înmulțit
dușmanii Și n-am loc să-mi număr banii
Dau să strig gura e mută Când să fug pi
ciorul doarme Tăcerea când mă sărută
Ochii-s brusc focuri de armă
Ay calculatorul meu gingaș
Ce doină împinge-ți-aș
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
vezi mai multe poezii de: Costel Zgan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Sau de-a râsu'/plânsu'...
mirimirela
marți, 25 august 2015