De ce
frunzele cad
doar în țărână
doar
peste ape
de ce
arareori lumina
mă prinde în vis
ca apa din stâncă
când totul
se scaldă-n cuvinte
umbră
întoarsă în umbră
de ce
adeseori viața
devine
și plâns
și strigăt
în bazarul acesta al ochilor
străin
de mine însumi
6 noiemb. 2015 Cluj—Napoca
vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel