Un val ca valul mării, înspumat,
De țărmul vieții mele azi se sparge,
Dă piept cu digul ce tu l-ai ridicat
Zdrobindu-mi ale viselor catarge.
Din tot ce-a fost corabia iubirii
Pe care amândoi odată navigam
Azi au rămas doar umbrele-amăgirii,
Rătăcitoare vise-n care noi credeam.
Pe plaja ce-a rămas acum pustie
Doar țăndări smulse din acea epavă
Mă mai trezesc din terna apatie:
Sunt amintiri pentru o viață-ntreagă.
Căprar Florin
vezi mai multe poezii de: caprarflorin