Un cavou solitar - Bucătaru Cristina
Poezie adăugată de: cristinaionela

    miercuri, 09 octombrie 2019

Un cavou solitar,
E tot ce mi-a rămas,
Căci sufletul amar,
S-a stins acum un ceas.

Trupul stă uscat
În cavoul rece,
Iar părul ondulat,
S-a prefăcut în zdrențe.

Coroane ce împletesc
Cavoul palid și solitar,
Pe când zorii se topesc
Pe crucea din altar.

A trecut un răsărit,
Si-un apus iară vine,
Tu stai acolo, adormit,
Singur și departe de mine.



vezi mai multe poezii de: cristinaionela




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.