Un fulg de gând se naște-n al meu creier...
Arcuș trecut pe coarde de un greier
În sunet proaspăt scaldă amintirea
Zăpezilor ce-și caută menirea!
Steluță-n întuneric pe cortină
Se înroșește, parc- ar fi o vină
În ochii ce-n adânc sunt țintuiți...
" Degeaba vrei tristețea să dezminți!"
Și cade fulgul... în realitate,
Își spulberă din raze...rând, pe toate...
Se scutură înfrigurate-n creier
Idei necoapte pe care le treier.
Așa-mi petrec în lumea prea îngustă
Fulg după fulg...și ea devine pustă
Pe care pasc cai albi de insomnie...
Pe care cad fulgii în armonie.
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.