Presupunând că talentul unui scriitor
ar veni nu numai din cât de jos,
ci și din cât de sus
reușește acesta să se coboare
(în operele sale)
fără a-și jigni cititorii țintă;
atunci, probabil că mărimea lui
(a scriitorului în cauză),
ar reieși din cât s-ar putea acesta menține
între acele două puncte de extrem
fără a se jigni pe sine însuși.
vezi mai multe poezii de: florianruse
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Aha! Deci nu mai vedeti la mine chiar nici o speranta.
(Ce sa-i faci? Se mai intampla si dintr-astea!)
Mai nasoala e treaba ca nu beau mai deloc, deci, acea iluzie trecatoare
de care spuneati s-ar putea sa nu o am niciodata. Oricum, nu cred ca ma voi
sinucide eu din cauza asta. :-)
florianruse (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015
Cu plăcere Florian
Şi pe la sfârşit de an-
Lustruieşte-ţi bine... "câtul"
Cu răchie-ţi unge... "gâtul".
pavalachepaul
miercuri, 11 noiembrie 2015
Pentru pavalachepaul
Asta chiar mi-a placut. E a dumneavoastra?
E atat de bine alcatuita incat imi schimba aproape complet parerea desptre
dumneavoastra. La asa ceva, nici nu te poti supara, chiar daca, sageata,
ar parea foarte evident directionata asupra ta. (Ati fost bun, ce mai!)
Felicitari! Asta-i genul de comentarii pe cere le apreciez cel mai tare.
Aproape ca mi-ati salvat ziua cu asta. (Serios, chiar m-a binedispus)
Va doresc o seara buna si inspiratie in continuare!
florianruse (autor)
miercuri, 11 noiembrie 2015
Scriitoru-şi vede... "câtul"
Şi dacă-i va da cu... "râtul"
Este cel mai mare... "rât"
Dar nu prea se ştie... "?"
pavalachepaul
marți, 10 noiembrie 2015