Singuri singuratici este frig să fim.
Dar chiar și-n vremuri întristate
Din a noastre inimi toate
Amintirile revin.
Când se scutur adunate
Florile înmiresmate
De-al tău cuget , de-al tău cântec
Noaptea fuge, norii lunec.
Și-mi vine a crede că și luna
Se ascunde înfiorată
De-a ta inimă curată
Ce înnoiește vara întruna.
Să fim deci apă de izvor,
Codru nemuritor,
Un soare înălțător,
Într-un vis izbăvitor.
vezi mai multe poezii de: hlh98
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.