M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar, pesemne,
Eronat, din două capre,
I-a crăpat-o p’a de lemne,
Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună!...
De surcele-i curtea plină…
Nu te joci cu-a Lui putere,
Însă, tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr şi miere,
I-o dădui cu împrumut!
Valeriu Cercel
vezi mai multe poezii de: Val
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
:))
danab
miercuri, 19 august 2015
Să nu crezi că nu mai are
Cum să-ţi dea capra-napoi -
Capra lui scăpă, se pare
Şi coarnele-i sunt ca noi.
Cere-i-o, deci, cu-ndrăzneală,
Că tot capră se numeşte;
Să ţi-o dea fără tocmeală,
Că-mprumutul se plăteşte!
Numa' n-o lua de îndată,
Să mănânce rumeguş
De la capra fulgerată...
Şi-o s-ai tu două acuş!
andreionthepoetry
sâmbătă, 15 august 2015