Urcarea - GeluOttawa
Poezie adăugată de: GeluOttawa

    vineri, 08 decembrie 2017

Să ne-nvelim în murmur de sorginte,
Când vom ieși din Peștera Muierii
Să săvârșim unirea sus pe munte,
Să pierdem cheia la ușa uitării.

Din norii-împunși de maiestuoase piscuri
Coroană am ales să-ti pun pe creștet.
Îți prind,din fulger,mantie pe umeri
Și ne iubim pe partituri de tunet.

Dinamităm potecile urcate,
Deciși,în urmă nu vom privi curând
Și-n viitor de-ți va fi dor de vale
Avea-vei aripi și-o să plutești pe vânt.

Știind că valea-i cuprinsă de prăpăd
Ți-am dedicat o creastă sus la munte.
Eu ți-am promis salvarea s-o revăd.
Și-am mai promis o nuntă de poveste.

Să fim bărbatul și femeia vultur
Intr-un palat vecin cu curcubeul,
Scăpați de parlamente și cutremur.
Aici cutremur este Dumnezeul.

Când peste timp vom coborâ din vârfuri,
Într-o caleașcă de curcubeu recent,
Mai albi dar îmbrăcând aceleași visuri
Înfășurate într-un accent celest,

Ne-om despleti în murmur de sorginte.
La Cimitirul Vesel te-oi săruta,
Albeața ne-o vom vopsi cu verde,
De suflete,să zboare,ne-om dezlega.

Gelu Radulescu,Ottawa.



vezi mai multe poezii de: GeluOttawa




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.