Să plec, îmi spui...
când livezile abia au înflorit,
și mii de fluturi se scaldă
în lumină?
În primăvara asta, fără seamăn, e-o conspirație
între verde și albastru;
se înfrățește ziua, cu tot ce-i gând și necuprins,
cu ochiul ce se-ncrede, și iată, în florile
Din stradă vor răsuna cântece, ropotul ploii
și nebunia unui avânt...
Totdeauna, din stradă, vin învingătorii
cei , adesea, ”învinși”....
Şi va veni o zi
când vei primi
în obraz
( obrazul ades mângâiat)
Între noi, timpul, pantera roz, jocul.... și păcatul
de-a fi iubit.
De câte ori duc mâna la inimă, aud răsucindu-se,
într-un vaiet prelung, insomniile atâtor dorinți.
Vino, să pipăim
împreună
limitele
oricărui ”târziu”,
Mai ninge-mă cu o poveste
nouă,
acum, când iarna mi-a ieșit în cale;
desprinde-mă, cu mâinile amândouă,
E ora, iubite,
când ploile s-au revărsat în noi,
secundele de praf
au fruntea în noroi.
Ca un fruct aruncat,
mă simt între aromele tale,
ca o zbatere de tâmplă,
într-o amintire;
Am inventat o zi doar
pentru tine, iubire,
cea mai frumoasă din toate
câte sunt.