Tuie, ce tristeți ai ogoit în ochi
Când chpiul tău icoană, nu-ți fie de deochi,
Seamănă cu toate bucuriile din lume
Şi cuvintele tale, privighetori, poemul nu-i în stare să le împreune?
Tuie, tu, sau poate clipa nu știu
Câte iezere de melodii amú
A risipit poetul, fără să știe
Cu deget de omăt, încercând să le așeze în poezie.
Tuie, în ochii tăi râd luceferii teme
Şi cerul a înscris în ei pentru poem numai vis şi steme.
Copilăria ta-i un stup de amintire
Ca iarba mătăsoasă şi supțire.
Elegia ce-ți scriu tu ai vrut
Să fie rodul meu durut
Şi poate că nici eu nici tu,
Nu suntem ceea ce vrem acu,
Decât tristețea ce-nflorește, zâmbet, pe hârtie,
În livada cărții şi-n poezie.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.