În frunte mi-a fost scris să umblu-n țară
Şi să nu-mi blastăm, cumva, ăst trai de ocară.
Din munții şui cuprind tot plaiul românesc
Cum cartea asta pajiștea poemului moțesc.
Îmi strâng în merindare durerea mea şi țării spicele Ca zarea-n blidele de-argint, toamna, prepelițele. Am cumpărat pentru Sabinuța, puiul târgului
O pereche de cercei, din țara Sudului.
Umerii, țării, răzimați de cer îmi sunt abecedar, Lungimea sau scurtimea zilelor foi de calendar,
De aceea când nu mai zăresc sus măritiș de stele
Ori norii se prăvale brușoşi, în inele
Şi păcurarul coboară-n șes cu rășină-n teci,
Sui urcușul muntelui pe strâmtele poteci.
Cu tundra-i de nit în portu-i de oier
El duce, eu aduc, şi amândoi purtăm
În ochi românescul cer.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.