Şi de-nchin pentru mădularele tale sfărâmate,
La Albac, Câmpeni, Scărișoara şi Abrud în pari spânzurate,
E că ne calcă inima-n picioare, dragul mamei,
Şi ne sugrumă mai crâncen cleoambele satanei.
Ortacii tăi din Albac, gornicii, meșteri în baltage au fost întâi
Spânzurați prin silhe sau striviți de cătane sub călcii.
Părintelui Ilarie i-au retezat mânurile de pe lângă trup,
Pruncii împușcați, din bolovani, svârcolindu-se, cu dinții rup.
Pe Saveta Tribunului au ars-o în staur cu mieii şi ciutele,
Iar la Domnița părintelui din Săcătura i-au tăiat amândouă țâțele,
De i-ai vedea sfântă Vergură Marie
Cum își duc spaima şi truda din pruncie
Fetele pădurii zolite şi cu ochii storși,
Bărbații supți ca niște Cristoşi,
Nu ne-ai mai ține în munți închiși ca pe niște jivine într-o cușcă,
De cătrăniți, holoangării, strâng pumnii şi din Detunata mușcă.
S-a cuibărit durerea-n mine cât un stog de nămieți,
Mi-e inima bântuită prisacă de tristeți.
Sfânta casnă prin care-ai izbăvit, tu, Horia, la Bălgărat,
Între împărați, dragul mamii, neînfricat împărat,
Ni-e pildă duminicală, îngenunchiați în tină,
În colțurile țării, moașelor tale, moții se închină.
Doamne, cum i-as blestema să le steie putredu-n fălci,
Precum ți-au dejghiocat ție, dragul mamii, trupu-n patru hălci
Dar știu că şi tu ai umblat desculț prin ponoară,
Mângâind sărântocii, stăpânii ți-au fost numai trudă şi povoară,
De aceea, undeva departe pe un munte ca Detunata de bazalt ori de granit,
Ți-au ridicat o cruce pe care aievea alduitul tău trup l-au răstignit
Ascultă, Doamne, ruga mea de mamă,
Lângă glesna ta pe Horia-l cheamă
Şi nu mă osândi că-ți cer
Să-i îngădui o căsuță lângă cer,
Să uite măcar acolo c-a fost iobag în jug
Să nu-şi aducă-aminte de roată şi de rug.
Alină-i Maică Preceste şi truda şi casnele
Să văd cum îi înflorește lumina ochilor risipită-n toate stelele.
Horia, aici în munți, iobagii, chipul ți l-au înrămat
Şi-n inimi ți-au așternut pentru vecie câte-un pat.
Te jeluesc în padine florile şi ciutele
Şi se tânguiesc după tine-n tulnice toate Cosânzenele.
Ci va să vie pe pământ o-mpărăție,
Cum a visat-o dreapta ta frăție,
Atunci ți-om ridica o troiță în mirul zării
Să rămâi de-a-pururea legendă-n cartea țării,
Să uiți de casnă, de inimă rea, de chin,
Cumplite Horia, tu feciorul meu, amin!
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.