Suplicii, chinuri, furci şi alte taine,
Proscrise curg prin mine, ca vinu-n spume, vai,
Şi-o lume ca de gresii şi lumea vrea să-ngaime
Străvechea-mi stirpe dacă, pe un picior de plai.
E-o uliță prin suflet cu magi din iarbă scoși,
De-i vreme bună-n suflet ori chiar de-i vremea rea,
Trec fluierând prin mine haiduci bolovănoși
Şi inima mi-o mușcă, adânc, roata lui Horea.
Un pic latin şi-oleacă dac, șopârle iuți şi cleni
Îmi urcă viu prin sânge, ca primăvara-n fag
Şi doruri odrăslite aici în Apuseni,
Cu tulnicul mă cheamă spre târgul nostru drag.
Placă la târg pe munte, un târg cum altul nu-i,
Eu vă voi vinde visuri, durerea s-o înduri,
Şi tulnice de Vidra şi moacre orișicui,
Pentru Sabinuțe ofer, sfios, conduri.
Tot ce doriți tovarăși poftiți de cumpărați;
Pieptare vreți, cusute din piei de căprioară
Sau chivăre de aur, frunți să-mpresurați,
Poftiți de vă alegeți, dar inima mă doare.
C-avem, precum se vede, bugătă bogăție,
Dar şi durere coaptă ca buba de necaz,
De când chipul țării, ne-a fost dat să fie,
Desenat cu hurta printr-un hiclean ucaz.
Jucăm la târg şi bem sorbind vinars de prune
Dar ochii tot pe Crișuri își cată-ntr-una leac;
Privind la noi străinii nu ar putea spune,
Că mocanii-s gata să tune în Feleac.
vezi mai multe poezii de: Vasile Copilu-Cheatră
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.