De unde ai ochii mei
pe fața ta, îngere,
frate al meu?
La hotarul uitării
se deșteaptă culorile.
Fulgerul săbiei tale în teacă
să-l pun,
umbre străine nu-mi îngăduie.
Culorile se coc
pe ramura ușoară a timpului.
De-aici frumoasa ta insolență
în colțul buzelor mele, îngere
frate al meu.
În sânge culorile-mi ard
tinere.
Traducere – Nichita Stănescu
Vasko Popa – Cele mai frumoase poezii – Ed. Tineretului
vezi mai multe poezii de: Vasko Popa
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.