Verdele nu mai respiră pe tâmple - Agafia
Poezie adăugată de: Agafia

    miercuri, 05 octombrie 2016

“E o durere de cântec”
i-ascult tresărirea…
verdele nu-i mai respiră pe tâmple.
În sufletul aplecat spre aduceri aminte,
atatea clipe absente de mine
răsar din aromă de primăveri uitate

Drumul
îşi poartă şerpuirea
tot mai adânc
împietrită retină de vis
turnat mireasmă dulce-amară
în cupa amânărilor
neâmpliniri, renunţări, speranţe
tulbură drojdia din vinul negru
al regretelor
uitate cândva într-o ciulenadră nebună
jucată bezmetic
până când iarba nu-şi mai găseşte
tinereţea.

Câte cântece născute
dintr-o morganatică iubire
vor muri neauzite?
La cumpăna dintre ieri
şi un mâine incert,
când cenuşa păsărilor albe curge
peste o ultimă, tomnatică floare.
Poate totul nu este decât

un repetabil exercitiu
cântat crescendo
de muzicianul destinului.
Şi fata aceea cu ochi de chilimbar
fata cu trupul de fildeș,
prin atâtea chipuri
işi îngroapă limpezimile
intre îndoială şi credinţă
şi verdele…
verdele nu-i mai respiră pe tâmple.
la cap de pod
spre un neunde



vezi mai multe poezii de: Agafia




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc!
Agafia (autor)
luni, 10 octombrie 2016


Versuri foarte interesante şi pline de înţelesuri subtile, cu limpezimi între îndoială şi credinţă , dar şi cu o anumită nebuloasă în lipsa unor virgule ce puteau să sublinieze mai profund gândurile tale atât de sensibile. Strofa-II-a, are un început pe care nu pot să- înţeleg ! În rest super !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 05 octombrie 2016


Un text care mi-a placut si felicit autoarea lui.
gianina
miercuri, 05 octombrie 2016


Imi place mult aceasta creatie pe care am citit-o cu drag !
Irina Ira
miercuri, 05 octombrie 2016