În umbră - Victor Hugo
Adăugat de: Adina Speranta

Lumea veche

Destul, o, flux! E vremea de-acuma să cobori,
Prea te-ai suit departe. Mai mult ca-n alte ori.
Posomorât, sălbatic, te zbați fără măsură.
De ce adâncu-ți cheamă, de parcă are gură?
Ce-i zgomotul și umbra și ploaia ce-o repezi
Și vântul negru, noaptea ce-n trâmbiți îl purcezi?
Vuiești, urcându-ți valul, de crezi că-i vreo minune.
Destul! De-aici încolo, oprește-l să mai tune.
De legi bătrâne, piedici, de-al frânelor noian,
Mizerii, întuneric, neant subpământean,
Îngrozitoare ocne, speranța ucigând-o,
De stăpânirea veche, femeia-ngenunchind-o,
De-ospățul gras, la care săracii nu-s poftiți,
De superstiții, mituri de zeii-nchipuiți
Să nu te-atingi ! Sunt lucruri prea sfinte! Taci și pleacă!
N-am pus, aceste ziduri, zadarnic să se facă
În jurul omenirii, cu turnuri pân- la cer!
Dar văd că urci într-una și nu-ncetezi să zbieri.
Iar valu-ți duce totul, și-l frânge, și-l despică.
Se duc și legea veche și biblia antică -
Zăresc cum eșafodul de-acum l-ai și târât.
Să nu te-atingi de rege! O, cer! L-ai doborât!
Ferește-i pe cei sacri! Vai, apa-i copleșește.
Oprește! E județul. E preotul. Oprește!
Destul! îți spune Cerul, flux dârz, ucigător.
N-asculți? Mă-nghiți pe mine? O, Doamne, ajutor!
Un val din adăpostu-mi încearcă să mă iee!

Fluxul

Vezi tu, eu sunt potopul, nu cum crezi tu, maree!

traducere Lazăr Iliescu



vezi mai multe poezii de: Victor Hugo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.