Victoria Sfântului Mucenic Victor
Adăugat de: maria.filipoiu

VICTORIA SFÂNTULUI MUCENIC VICTOR

„Au venit la noi cărți de la împăratul, poruncind să vă ducem pe voi, creștinii, la jertfele zeilor noștri; iar pe cei ce nu se vor supune, cu grele munci să-i chinuim. Deci tu, Victore, să aduci jertfă zeilor, ca să nu cazi sub munci, căci îți vei pierde viața și sufletul tău” - Voievodul Sebastian (Roma - Italia)

Așa a început martiriul ostașului Victor, aflat sub comanda voievodului Sebastian din Roma (Italia), din timpul împărăției lui Antonim, care începuse prigoană asupra creștinilor.
Ostașul Victor, care mărturisea credința în Iisus Hristos, i-a răspuns:
- „Eu nu mă voi pleca poruncii împăratului celui muritor și nu voi face voia lui, pentru că am pe Împăratul Cel fără de moarte, Dumnezeul și Mântuitorul meu Iisus Hristos, a Căruia împărăție este fără de sfârșit și cei ce fac voia Lui vor avea viață veșnică; iar cei ce fac voia împăratului vostru cel muritor, a căruia împărăție este vremelnică, vor pieri în veci”
Dar presiunea voievodului Sebastian a continuat:
- „Tu ești ostaș al împăratului nostru, supune-te poruncii lui și adă jertfă”.
Nici ostașul Victor nu a cedat și i-a răspuns:
- „De acum nu mai sunt ostaș al împăratului vostru cel pământesc, ci al Celui ceresc, pentru că deși am ostășit o vreme sub stăpânirea împăratului vostru, însă n-am încetat a-L sluji pe Împăratul meu. Și acum nu-L voi lăsa pe El și idolilor voștri nu voi jertfi. Deci, fă ceea ce voiești. Iată trupul meu este în mâinile tale, iar peste suflet are stăpânire numai Dumnezeul meu”.
Mai înverșunat, voievodul a zis:
- „Omule, singur pe tine te dai în primejdie, neascultînd porunca; jertfește zeilor ca să te izbăvești de muncile care îndată te vor ajunge pe tine”.
Și de aceasta dată, Victor a răspuns mai îndârjit:
- „Eu chiar această voiesc, a răbda munci pentru Domnul meu și mult mă voi bucura, învrednicindu-mă a pătimi pentru numele Lui”.
Atunci, voievodul a poruncit să-i sfărâme degetele și să le rupă din încheieturi. Apoi a poruncit ca Victor să fie aruncat într-un cuptor foarte încins, dar Sfântul Victor a rămas acolo (în cuptorul Babilonului) trei zile, viu și nevătămat. A treia zi, când a poruncit să deschidă cuptorul și să ia cenușa mucenicului să o arunce în râu, Sfântul a ieșit sănătos, lăudând pe Dumnezeu pentru că nu s-a atins de dânsul focul și nu l-a vătămat. După aceasta voievodul a chemat pe un vrăjitor și i-a poruncit să omoare pe Sfântul Victor cu otravă. Acela a fiert carne cu otravă aducătoare de moarte și i-a dat lui Victor să mănânce, dar el el a zis: - - „Deși nu mi se cade a primi de la voi carne necurată și a mânca, dar pentru ca să cunoașteți că nimic nu poate otrava cea aducătoare de moarte împotriva puterii Domnului meu, Dătătorul de viață, o voi mânca”.
Apoi, rugându-se, Victor a mâncat carnea cu otravă și n-a pătimit nimic.
Văzând că nu s-a vătămat sfântul din mâncarea otrăvită, vrăjitorul a pregătit altă carne cu otravă mai cumplită și a zis ostașului:
- „Dacă vei mânca din aceasta și vei fi viu, îndată voi lăsa tot meșteșugul vrăjitoriei și al fermecătoriei și voi crede în Dumnezeul tău”.
Iar Sfântul Victor a mâncat și acea carne cu otravă și mai cumplită, dar a rămas nevătămat.
Atunci vrăjitorul a zis cu mare glas:
- „Iată, ai biruit puterea vrăjitoriei mele, Victore, și sufletul meu cel pierdut de demult l-ai scos acum din iad, pentru că cred în Domnul Iisus Hristos, Cel propovăduit de tine”.
Apoi, ducându-se la casa sa, a adunat cărțile vrăjitoriei și toate fermecătoriile și le-a ars, apoi s-a făcut creștin desăvârșit.
Voievodul, văzând că nimic nu l-a vătămat pe ostașul Victor, s-a mâniat foarte tare și a poruncit slujnicelor să-i taie toate venele trupului și să-l arunce într-o căldare cu untdelemn fierbinte.
Atunci, Victor a zis: „Așa-mi este de plăcut acest untdelemn ce fierbe, precum celui însetat apa rece”.
Iar voievodul, mai mânios, a poruncit să-l spânzure pe Victor pe lemn și să-i ardă tot trupul cu flăcări, apoi i-a turnat oțet cu otravă în gură, dar Sfântul a zis:
- „Oțetul și otrava de moarte sunt ca mierea din fagure.”
Voievodul, umplându-se mai mult de mânie, a poruncit să-i scoată ochii mucenicului îndurător de chinuri. După aceasta, l-a spânzurat cu capul în jos și s-a dus, lăsându-l spânzurat trei zile, iar a patra zi, socotind că mucenicul ar fi murit, a trimis slujitorii să-l vadă, dar văzându-l viu, s-au înspăimântat și la vederea lui au orbit. Dar Sfântului Victor, făcându-i-se milă de ei, s-a rugat lui Dumnezeu cu sârguință și a zis către dânșii:
- „În numele Domnului meu Iisus Hristos, să vedeți!”.
Îndată ce au văzut, au povestit voievodului cele ce s-au întâmplat, dar voievodul, în disperare a poruncit ostașilor să jupoaie pielea de pe martirul Victor. În acel moment, o femeie din care venise la acea pierzare, numită Ștefanida, creștină și soția unuia din ostași, a văzut o cunună luminoasă pe capul Sfântului Mucenic Victor și a început cu mare glas a ferici pe sfântul, zicând:
- „Fericit ești, Victore, și fericite sunt pătimirile tale pentru Hristos; bine primită este lui Dumnezeu jertfa ta ca și a lui Abel, pentru că singur te-ai jertfit Lui, cu inimă dreaptă. Astfel te-a primit pe tine Dumnezeu, ca și pe Enoh, bărbatul cel drept, pe care l-a dus în Rai ca să nu știe moartea până la o vreme. Drept ești ca și Noe cel plin de fapte bune și desăvârșit în neamul său. Crezut-ai ca și Avraam și te-ai adus pe tine jertfă lui Dumnezeu ca și Isaac. Avut-ai osteneli ca și Iacov și te-ai făcut preaînțelept ca și Iosif, căruia i-a fost dat a spune mai înainte cele ce erau să fie. Ispite ai răbdat precum Iov, care, după multe pătimiri a biruit pe diavolul.Urmat-ai lui Isaia care a fost tăiat de Manase cu fierăstrău. De tine focul nu s-a atins ca și de cei trei tineri din cuptorul lui Nabucodonosor. Ți-ai pus nădejdea spre Dumnezeu, precum David fiul lui Iesei și ți-ai dat sufletul pentru El”.
Acestea grăind Ștefanida și auzind-o voievodul, a poruncit celor ce stăteau înainte să o prindă pe dânsa și să o aducă înaintea sa. Apoi căutând spre dânsa cu sfidare, a întrebat-o:
- „Cine ești tu?”.
Stefanida i-a răspuns:
- „Sunt creștină!”.
Apoi a întrebat-o voievodul, despre nume și despre vârsta, dar aflând că o cheamă Ștefanida și are de la nașterea sa cinsprezece ani și opt luni, iar cu bărbatul său a viețuit un an și patru luni, a început a grăi către dânsa mai cu blândețe, zicând:
- „Pentru ce vrei să lași așa degrabă lumea această frumoasă și viața cu bună petrecere împreună cu bărbatul tău și voiești a-ți pierde frumusețea tinereții tale, dându-te singură de voie, la moarte pentru Cel răstignit?”.
Atunci, Ștefanida a răspuns:
- „Las lumea aceasta deșartă și vremelnică și toate plăcerile trupești ce sunt pe Pământ, precum și pe bărbatul meu, ca să pot ieși împreună cu fecioarele cele înțelepte în întâmpinarea lui Hristos Mântuitorul meu”.
Dar voievodul a zis către dânsa:
- „Lasă acele cuvinte mincinoase și nefolositoare despre Dumnezeul tău și te apropie de zeii noștri și te jertfește lor”.
Răspunsul venit de la Ștefanida a fost revoltător:
„Tu și zeii tăi sunteți plini de minciuni, iar eu grăiesc adevărul, căci Dumnezeul meu este adevărat, iar eu nu mă voi jertfi mincinoșilor zei, ci voiesc a fi jertfă lui Hristos și nu mă lipsesc de cunună cea pregătită mie întru Împărăția Sa”.
Auzind acestea, voievodul a poruncit să încline la pământ vârfurile a doi copaci de finic și să lege de ei pe Sfânta Ștefanida, ca s-o sfâșie. Deci, i-a legat un picior de vârful finicului celui plecat, iar altul de celălalt vârf, apoi le-a dat drumul. Ridicându-se la înălțimea lor, arborii au despicat pe Sfântă în două. Atunci, sufletul ei a zburat spre cer ca o pasăre. Pe Sfântul Victor a poruncit voievodul, tot atunci, să-i taie capul cu toporul.
Sfântul Victor auzind hotărârea voievodului, mulțumea lui Dumnezeu, iar înainte să-i taie capul, el a proorocit moartea călăilor săi, zicând:
- „După douăsprezece zile veți muri și voi, iar după douăzeci și patru de zile, voievodul vostru va fi prins de cei potrivnici”.
Acestea prorocind, s-a rugat, apoi și-a plecat capul, care a fost tăiat cu toporul. Iar după tăiere a curs lapte amestecat cu sânge și mulți din cei necredincioși văzând acea minune, au crezut în Hristos.
După cum a spus s-a adeverit prorocirea lui, căci cu moarte năprasnică au pierit cei ce l-au schingiuit pe el, iar voievodul a căzut în mâinile vrăjmașului său.
Astfel au fost martirizați Sfântul Victor și Sfânta Ștefanida în cetatea Damascului, în ziua de 11 noiembrie, iar acum sălășluiesc amândoi în cetatea aceea, căreia nu-i trebuie Soarele și Luna ca să fie luminată, pentru că slava lui Dumnezeu o luminează pentru jertfele martirilor creștini. (Sursa: Doxologia)

De aceea să înălțăm slavă și închinăciune, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor!
Amin!
La mulți ani binecuvântați creștinilor cu numele de VICTOR și VICTORIA, care își serbează Ziua Onomastică!

11 noiembrie 2021
Maria Filipoiu / UZPR
București - România


Distribuie:

  • Facebook
  • Twitter





Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.