Viitor
În liniştea limbută
Ce peste mal se lasă,
Doar luna mai ascultă
Tăcerea ce apasă.
Corăbii-mprăştiate
Pe marea agitată,
Se las-acum legate
De ţărm ca altădată.
Un ţipăt de egretă
Şi-un fulger se îmbină.
Doar cerul nu regretă
Că s-a făcut lumină.
Deodată, din adâncuri,
Un vuiet se aude.
Sfâşietoare gânduri
Încep a ne pătrunde.
Se clatină pământul
De-atâta nepăsare.
Nu ştim că ne e rândul
Să trecem în uitare.
De n-om avea credinţă,
Doar haos ne aşteaptă.
De-a lumii neputinţă,
Va plânge luna stearpă.
vezi mai multe poezii de: DANACIOBY
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Fără credinţă şi fără speranţă nu vom avea viitor.
Versuri frumoase izvorâte din suflet.
stefan doroftei doimaneanu
marți, 27 septembrie 2016