Vinovăția unui vers - blacks
Poezie adăugată de: blacks

    joi, 17 mai 2018

Domnește peste zări o oboseală
și liniștea se-așterne desuet
să prindă în cătări o forfoteală
păstrată într-un suflet de poet.

Cătana se așază în tranșee,
așa cum în tăcere a exersat,
ca să lovească a versului cornee
ce s-a deschis spre-un vis imaculat.

Azi nu e timp de visuri călătoare,
iar dreptul de-a visa e blestemat:
să-și mistuie esența creatoare
reconstruind tot ce e dărâmat.

Dar poate că a lumii aventură
spre un tărâm alergic la frumos
dictată e de-o neagră editură
ce ne-a impus cititul rușinos.

Când nevăzute rânduri ne transformă
și le urmăm, neînțelegând nimic,
doar versul iubitor de altă normă
devine dintr-o dată inamic.

Fixată în a ei coloratură,
din lume se ridică-un tribunal
Și versul-i condamnat ca prin tortură
să își renege rolul pasional.

Cum îndrăznește să îi dea Lumină
când somnul ei de alb îi temător?
Nu simte acel surplus de calamină
ce poate s-o distrugă la motor!

Așa că, mai simplu e să acuze,
să decreteze că e necesar
ca versul să rămână fără muze
iar glonțul să-l trimită emisar.

Cum ar putea a versului magie
să stea de pază cu al său penel
să-ntâmpine a glonțului urgie
cu un buchet de visuri în crenel?

Dar nu cătana este vinovată
că va roti trăgaciul arzător,
ci lumea nefiresc de enervată
pe versul de Lumină dătător

Nu caut nicidecum vinovăția
în suflul fad ce pleacă din prezent
Când glontele atinge Curăția
se-aude doar al liniștii torent.



vezi mai multe poezii de: blacks




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

O poezie la care am sa revin
Felicit autorul
Misha
joi, 17 mai 2018