Vioara șoptea încet: ”Ia-mă... ia-mă...”
I-am zis că e frig și e greu și e trist.
Mi-a zis: ”Nu e nimic, se face toamnă”
Și m-a făcut pentru puțin violonist.
Și-acum îi spun că-i tot mai frig afară.
Iar cântul ei s-aude tot mai mut.
Dar nu-nțelege, este o vioară
Și vrea și iarna cântul să-l ascult.
vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc frumos!
Balan Tiberiu (autor)
duminică, 11 septembrie 2016
Vioara de fapt ești tu care cânți foarte frumos în versuri!
stefan doroftei doimaneanu
sâmbătă, 10 septembrie 2016
ce poezie frumoasa...frumoasa si duioasa...
felicitari!
citit cu drag..
danab
sâmbătă, 10 septembrie 2016