între ferestrele tăiate de umbra voastră
ori în notele zornăind ca durerea
am întins mâinile după zarzărele coapte ale plecării.
am văzut tramvaiele
cărând bucureştiul la periferie
dimineţile frecându-se somnoroase la ochi
şi m-am aplecat peste pervazul vorbei
ca peste un şanţ.
dar nimeni nu va şti trecutul meu istoric
trecutul meu extraordinar exuberant
trecutul meu ridicol
nimeni nu va desluşi peisajul
lăsat cu papucii la intrarea în vis.
pentru că tramvaiele au trecut prin fereastră
şi acum prietene
tramvaiele au intrat în mine.
(din vol. virgil carianopol, 1933)
vezi mai multe poezii de: Virgil Carianopol
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.