VIS
Pornesc pe drumul
Păzit de ori şi ce ispită.
Mă-ndrept, sperând,
C-am să-ntâlnesc
Nădejdea clipelor senine
Trec ca o umbră.
M-am rătăcit.
Deşi s-a-ntunecat deja,
M-aplec, ca să sărut pământul.
Pe cer au apărut puzderie de stele.
Se face linişte şi pace.
Încetul, cu încetul,
Pe cer s-aprind iar zorii dimineţii.
Copitele de căprioară,
Împrăştie frunzişul.
În depărtare văd
O casă aşezată pe malul unui lac.
@Lucia Gargaletus
vezi mai multe poezii de: Lucia Gargaletus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.