S-a unit nădejdea cu speranța moartă
Să clădească nouă,a iubirii soartă
Cripte peste cripte,scriptele sunt toate ,
Amintind de visuri reci și spulberate.
Ca un strop de apă,lacrima cuvântă.
Drumul către stele,în pământ se-nfundă
Uitarea domnește,bezna jubilează
Și ca o regina peste minți se-așează.
Singura portiță ce le mai rămâne
Este evadarea în visări păgâne.
Noul Alighieri Dante se trezește
Căutând iubirea pură în infern
Beatrice rade și îl amăgește
Cu înfățișarea chipulu-i etern.
Însă...nu-i acolo unde se închide
Orice drum spre viață și spre nazuniti;
Țipete și lacrimi,sufletele vide
Varsă în neștire invocând pe sfinți.
Lirele-n van cânta-nu spintecă timpul
Ci precum Icarus,spre lut au pornit;
Ferecată-i calea către zări,Olimpul
De-ale lor acorduri e dezamagit.
vezi mai multe poezii de: SAlecsandru
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.