Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
fantezia disipării întregeşte gestul;
îşi cere zilnic viaţa, din drepturi amânate,
nu uita să-şi ceară, uneori, şi restul.
Cum n-ajunge timpul să privim banalul,
umblă tinereţea-n sfere de sublim;
apa-şi are malul, valea-şi are dealul,
şi-abia ne facem loc ca să murim.
Tot zabovim. Trăim sub miresme tari,
avântaţi departe şi cautând un rost;
însufleţiţi de sine în neliniştile mari,
viaţa ne risipeşte şi cere contracost.
Cu trecerea vremii ne risipim în toate,
umbla tinereţea-n sfere de sublim;
îşi cere zilnic viaţa, din drepturi amânate,
şi-abia ne facem loc ca să murim.
vezi mai multe poezii de: George PENA
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.